5 semne că franceza ta e o adunătură de râle

Când ajungi în Franța 🇫🇷, Belgia 🇧🇪, Canada 🇨🇦, Elveția 🇨🇭 sau Luxemburg 🇱🇺, treaba cu limba franceză devine serioasă, iar realitatea te va lovi nu că rău, ci te lovește cu forța trenului, având impresia că poți opri acel tren din mers. Nu, te face praf, nu știi ce să spui, nu poți deschide gura, ajungând la inadaptabilitate și scârbă față de franceză. Dar ai o motivație: salariul. Așa că iată 5 semne că franceza ta e varză și ce poți face în această privință. 

Nr. 5: ți-e frică de franceză

Ai început să înveți limba franceză, dar teama încă persistă și ai decis să înveți singur. Ideea e că teama de nou, sau teama de franceză (dacă ai mai încercat să înveți franceză prin metode de tip cărți, filme, Duolingo, șa.). Aici există o utopie al cursanților mei: că vor fi judecați permanent pentru că fac greșeli de exprimare. Cauza principală este perfecționismul, care se dezvoltă într-un mod haotic și care, nerezolvat la timp, va duce la frustrare în procesul de învățare, mai ales în rândul celor mai sensibili oameni din punct de vedere emoțional. Ca să nu mai spun că perfecționismul nu te ajută să înveți, ci vei face mai multe greșeli și nu le vei putea corecta pe parcurs. 
Pentru a scăpa de acest comportament, întreabă-te următorul lucru: "bă, am făcut o greșeală mică. Chiar merită să mă supăr pentru asta ?" sau, preferata mea, "bă, am făcut o greșeală nevinovată (nu contează că e mică sau mare, a fost o greșeală nevinovată). Trebuie să renunț la a mai învăța dacă fac greșeli ?". Dacă ai răspuns NU, felicitări ! Înseamnă că începi să accepți că faci greșeli, este uman să faci asta. Dacă, în schimb, ai răspuns DA, atunci ai de ales: ori accepți că greșelile sunt normale, ori stai și te plângi pe viață de cât e franceza de c*cat 💩. Nu ne-am născut învățați. Așa că, există o vorbă a românului: nu mor caii când vor câinii. Ai greșit, mergi mai departe ! Din greșeli înveți cel mai bine. 

Nr. 4: ți-e frică de francezi

Îmi aduc aminte următorul lucru: aveam 18 ani și era vara dintre clasa a XI-a și a XII-a. Asta era prin 2019. Și cât timp mă plimbam eu prin Șcheii Brașovului, nimeresc o familie de francezi. Aș fi vrut să mă bag în seamă cu ei, dar mi-era o frică foarte mare de ei. De ce s-a ajuns aici ? Motivul este unul pertinent: mulți aveți impresia că francezii sunt niște c*cați de oameni 💩 care au o atitudine de superioritate și care urăsc românii, chiar dacă ar fi și turiști. Un stereotip bășit și promovat de mulți români!

*da, bine, bă, Ștefane. Le știi tu mai bine pe toate când vine vorba de francezi*.

Da, știu multe lucruri despre francezi, dar știi cum știu eu ? Am trăit printre ei când am fost în Erasmus. Teama a persistat, până când mi-am spus că nu mai este loc de "crede și nu cerceta". Am mers pe premisa inversă, și anume "cercetează și nu crede", așa că am vorbit cu ei, cât de mult am putut, am socializat, mi-am legat prietenii cu ei, iar acum sunt în relații foarte bune. Iar când vine vorba de vorbirea în limba franceză în Franța 🇫🇷, Belgia 🇧🇪, Canada 🇨🇦, Luxemburg 🇱🇺 sau Elveția 🇨🇭,